luni, 24 martie 2008
sâmbătă, 23 februarie 2008
miercuri, 23 ianuarie 2008
Am uitat
Sa fac totul sa treaca,sa nu jtiu ce s-antamplat.
Am uitat cum sa spun te urasc dar te iubesc,
Am uitat sa fiu copil,am uitat sa-mi amintesc.
Am uitat cand imi spargeam dintii in bomboane vechi
Am uitat cand ma-nroseam cand jucam cartzi pe perech.
Am cam uiat ce-i ala track,am uitat ce-nseamna plans
Am uitat ce nu e voie,acum toate le i-au in ras
Nu e bine, nu mai vreau ,vreau doar ochii tai..
Sa se joace cu mine , sa ma trimita-n vai
Sa ma intoarca sa m-aduca si sa ma lase jos
Am uitat cand mama imi zicea sa nu scuip ca nu-i frumos
Am uitat cand ma certam pe locul meu, pe banca mea
Am uitat sa ma ofitc,mi-am uitat ambitia
Am uitat sa ma joc printre ghetouri pana seara tarziu
Am uitat acum de mare atunci de mic ce vreau sa fiu
Cand ne bateam pe orice fara cuvinte amare
Cine pleaca la plimbare isi ia locul de onoare
Cand ne certam nu ne vorbeam ne tavaleam in noroi
Cine pleaca la razboi isi ia locul inapoi
Acum vad si-mi amintesc ca trebuie sa ma trezesc
Lumea vrea razboi mereu,Cel pootzin stiu ca nu-s eu
Nu ne tavalim in noroi momentam suntem smardoi
Am uitat cum sa cresc in mijlocul unei ploi.
Am uitat sa-mi placa iarna sa ma feresc de pocnitori
Am uitat cand cand de 8 martie ,mama,iti coloram flori
Am uitat dar imi vreau inocentza inapoi
1,2,3 la perete stai, da io ma-ntorceam la doi
Cand ma ameteam dintrun pahar de apa cu vin
Cand ma striga mama de-acasa si eu ii spooneam ca vin
Cand inca nu stiam despre fete cand ma rusinam profund
Cand ieseam in fata clasei simtzeam ca ma afund
Am uitat cum e sa vreau sa cresc mare pan'la cer
Am uitat cand imi doream sa devin un rinocer
Am uitat cand imi strangeam banii pentru un nimic
Am uitat serbarile Am uitat cand eram mic
Refren(2x): Am uitat sa pun mana la ochi si sa tac
Am uitat sa fiu atent si sa ma impac
Cu ideea ca maine voi creste si ca voi uita
Am uitat ca pot sa-ndur si ca pot ierta
Am uitat ca lumea merita cel putzin respect
Am uitat c-o vorba buna de-obicei are efect
Acum stiu ca trebuie sa repar orice defect
Am uitat ca lumea critica-n special dupa aspect
joi, 10 ianuarie 2008
Nu mai vreau iarna,Mai vreau u(gheatza,foc,alb,negru,cenushiu restul)
Vreau sa zbor in pamant si sa cobor la cer.
Apa-nghetzata-mi ingheatza picorul intr-un ghetzar de gheatza.
Vreau de la viatza o inca viatza ca sa-mi mai pot dorii o viatza.
Prin vene-mi intri tu,in inima vibratii.
Vreau sa zbor in ochii tai,sa cobor constelatzii.
Zambetul ingheatza pulsul intr-un vulcan de foc.
Vreau de la tine tot pe tine sa-mi pot dori la tn un loc.
Prin circultatie imi intra firicele de gheatza.
Prin artebre fulgere de ger prind viatza.
Culoarea alb imi da obsesie de nimic halucinant,
Tremur in tic nervos cu trepidatzii;e periclitant.
Prin circulatie imi intri tu cu firicele calde.
Prin artebre fulgere fictiv te duc departe,
Culoarea negru te aduce inapoi aici-acum,
Stau calm,nu tremur;totul este rectilinium.
luni, 7 ianuarie 2008
Asteptatzi-ne nu suntem departe
Stai jos.Bea un ceai.Citeste…si apoi culca-te.
In fiecare zi obisnuim sa ne trezim la ore variabile,sa completam eventual lista de activitati necesare,iar intr-un final ziua se scurge neconditionat de repede.In acest timp nevoia de toleranta, sau mai degraba invocarea acesteia nu exista. Dar totusi trebuie sa existe neaparat o persoana, o voce care sa strige pentru noi .Avem nevoie de toleranta? Sa vedem:
Este decembrie,ninge usor,pe jos este umed,iar in autobuz aerul devine o enigma.Geamurile aburite creeaza impresia de buncar,stresul descarcat prin cuvinte cu aspect religios si matern produce o atmosfera incantatoare,iar franele periodice sunt cireasa de pe tort.Ca sa vezi…prin jungla umana creata in acel décor cu aspect de refugiu,un domn micut,plinut si cu basca in cap, isi face loc printre oameni pentru a-mi cere biletul tocmai mie.
Este iulie,soarele acopera tot cerul,asfaltul trece in stare gazoasa,iar apa devine un reper din ce in ce mai indeparat si dorit.Acelasi autobuz,dar ne aflam in alt context.Jungla omniprezenta trece la stadiul de claustrofobie descarcata prin aceleasi metode cu caracter religios si matern.Mai pe scurt, lumea se sufoca.In acest caz cireasa de pe tort il reprezinta domnul controlor.Dar pentru ca tot peisajul sa fie conturat ca la carte,pentru ca cireasa de pe tort sa fie acoperita la randul ei cu un milimetru de glazura,aerul conditionat dupa care tanjim neincetat,spre fericirea noastra exprimata religos si matern ,este oprit.
Este o luna oarecare,nu conteaza,vremea este cum este,nici ea nu conteaza,iar autobuzul a disparut.De acceasta data ne aflam in biserica.O cladire cu carcter religios si cu aspect de buncarJ.Stau din nou in mijlocul unei jungle inaintate in varsta unde aerul este inchis,dar luminat de lumanrile ce imi dau impresia ca se transforma,ceara care se scurge usor, dar sigur pe degetele oamenilor punand punctul pe “I”.Un pic confuz de ce se intampla in jurul meu observ cum lumea se pune in genunchi.Prima data am crezut ca s-a intamplat ceva,ca toate persoanele au pierdut in acelasi moment un obiect.Al doilea instcinct a fost sa intreb daca biserica duce lipsa de fonduri pentru a cumpara scaune.Intr-un final am aflat ca asa este obiceiul.Am aflat ca se obisnuite sa detii rani in genunchi,ca se procedeaza sa iesi umplut de ceara pe maini ca altfel nu te mai crede Cel de Sus.Este necesar ca femeile sa transpire la flacara lumanarilor cu o batista pe cap,numit batic.De ce?Pentru ca la final vom fi departajati in functie de numarul cartilor de rugaciuni citite,in functie de numarul zilelor in care nu am mancat nimic,dar am injurat la fiecare statie(mentionez ca daca o ciocolata contine lapte praf s-a anulat tot postul).
De ce avem nevoie de toleranta?Pentru ca ea nu exista.
miercuri, 2 ianuarie 2008
Nu se masoara,dar are limita
Da-mi mana ta ca sa ma-ntorc de unde abia am ajuns.
Da-mi certitudinea ca exist si-un motiv ca nu-s intrus.
2.01 motive ca eu inca nu am apus.
Cand eu incerc,chiar si tu-ncerci sa-mi definesti privirea,
Cand tu nu vrei,cand eu mai vreau, si-mi atragi uimirea.
Ochii mi-s rosii ca-s mahmur,ma uit in gol ca n-am la ce,
Uimirea mea lugubra-i falsa,dar nu o fac ca-mi place.
O fac pentru ca nu-mi pasa, si imi pasa totodata.
Chiar si cand ma imbat ma mint ca pentru tine o fac lata.
Cer o mie de motive ca sunt vesel cand nu sunt,
Ma integrez in lumea noua veshnic veche ...dupa punct.
Imi fac curaj sa te evit in timp ce stau legat de ceas.
Am zero motive sa plec ...vreau sa fiu un pexiglas,
Sa ma sparg in mii de cioburi, dar totusi sa fiu intreg,
Sa nu ma vezi, dar sa ma simtzi si sa-ntzelegi ca te-ntzeleg.
Un sunet sur imi mai spune ca motivele s-au dus
De cand ai venit sa pleci, si-ai plecat cand am ajuns.
vineri, 28 decembrie 2007
Sau poate ca te iubesc
Ar trebui sa aruncam tot ce stim la gunoi ...ar trebui ca lumea sa fie din ce in ce mai depravata pentru a fii inteleasa...sau spiritul ala care sa imbatat si el ar trebui sa ne spuna ca mai avem o secunda pana la linia aia lunga ingusta si alba.
Sau poate ca bradu ala si mare ...defapt chestia aia mare in forma de brad ..ca brad nu e....ar trebui sa ma faca sa imi dau seama ca parerea lor ...a oamenilor nu ar trebui sa conteze din nou.La un moment dat deja cuvantul ' indiferenta ' era Biblie.Acuma...
Sau poate ca o iau prea inainte.Ar trebui sa trag o gura de aer ...sa stau jos shi sa gust din jacku ala dp masa ..sa simt mai degraba ca mor decat ca traiesc.
Sau poate ca ea nu ma mai cunoaste.Cine shtie?Are amnezie.Optimism incerc dar nu pot.
Sau poate ca esti tu akolo pe iarba langa toti ceilaltzi betzi mortzi de vodka shi whiskey cu lapte:).Si poate eu chiar nu port costum , cravata sau convershi.Dar totushi parca shi eu visez..
Sau poate ca par fericit ca sa te fac pe tine fericita
Sau poate ca...o sa cad eu dp bloc ...sau amandoi ...in acelashi timp ..
Sau poate ca ....te iubesc

